latrare

latrare
latrare v. intr. [dal lat. latrare ] (aus. avere ).
1. [spec. del cane, abbaiare con forza o con rabbia] ▶◀  abbaiare, guaiolare, guaire, ustolare.
2. (fig., spreg.) [di persona, esprimersi irosamente] ▶◀ inveire, (spreg.) ragliare, sbraitare, strillare, urlare.

Enciclopedia Italiana. 2013.

См. также в других словарях:

  • lătrare — LĂTRÁRE, lătrări, s.f. (înv.) Lătrat. – v. lătra. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  LĂTRÁRE s. v. lătrat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  lătráre s. f. (sil. tra ), g. d. art …   Dicționar Român

  • latrare — la·trà·re v.intr. (avere) 1. CO di cane, abbaiare con rabbia e forza: le cagne latravano a chi si avvicinava 2. BU estens., spreg., di persona, sbraitare, inveire a gran voce | LE parlare sconsideratamente, blaterare: cosa che quasi tutti così… …   Dizionario italiano

  • latrare — {{hw}}{{latrare}}{{/hw}}v. intr.  ( aus. avere ) Abbaiare con forza e insistenza …   Enciclopedia di italiano

  • latrare — v. intr. 1. (di cane) abbaiare furiosamente, abbaiare 2. (est., di persona) sbraitare, vociare CONTR. bisbigliare, sussurrare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • lătra — LĂTRÁ, látru, vb. I. intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic şi …   Dicționar Român

  • ladrar — (Del lat. latrare.) ► verbo intransitivo 1 ZOOLOGÍA Dar ladridos el perro: ■ cuando alguien se acerca a la verja del jardín, el mastín empieza a ladrar. ► verbo transitivo/ intransitivo 2 coloquial Dirigir o dedicar insultos o críticas ásperas a… …   Enciclopedia Universal

  • aboyer — [ abwaje ] v. intr. <conjug. : 8> • abaier XIIe; lat. pop. °abbaudiare, de baudari 1 ♦ Pousser son cri, en parlant du chien. ⇒ glapir, hurler, japper. PROV. Chien qui aboie ne mord pas : les personnes qui menacent et manifestent leur colère …   Encyclopédie Universelle

  • latrato — 1la·trà·to s.m. 1. CO verso emesso dal cane quando abbaia a lungo e con forza 2. BU estens., spreg., urlo acuto e prolungato di rabbia, protesta o minaccia {{line}} {{/line}} DATA: 1348 53. ETIMO: dal lat. latrātu(m), v. anche latrare. 2la·trà·to …   Dizionario italiano

  • lătrat — LĂTRÁT, lătrături, s.n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – v. lătra. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LĂTRÁT s. hămăială, hămăire, hămăit,… …   Dicționar Român

  • animale — anima/le (1) s. m. 1. essere vivente, essere animato 2. bestia CONTR. essere umano, cristiano 3. (fig.) bruto, persona rozza, ignorantone, materialone, mostro CONTR. persona ragionevole, persona civile. NOMENCLATURA …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»